Home Approccio Italo Albanese 🇮🇹🇦🇱LE PERLE DI MARY

🇮🇹🇦🇱LE PERLE DI MARY

Quando l’uomo perde il contatto con la realtĂ  – per il pizzo di una squallida sottana – diventa l’eunuco della famiglia e un pericolo per la societĂ . Ogni uomo vale quanto la sua parola. Misera quella vita priva di giustizia e di valori che indossa la maschera antica del narcisismo e della violenza gratuita.

Repellente la mentalitĂ  predatrice, clamide del perbenismo che si atteggia a nobile pensatore, ma lupo mercenario rimane,abbindolato al pianto sterile della ”capra”, che nulla ha in comune con quella di Saba che rappresenta il dolore del mondo, anzi, il contrario. Sotto quel depravato profilo di manager e calco da serpente, ubbidiente e schiavo al suono del piffero della novella odalisca, stordito come la mosca dall’insetticida, non è che un burattino nelle mani del puparo. 

I fatti ci dimostrano, ancora una volta, che come professionista non vale niente, e come uomo vale ancora di meno.

Chi possiede un briciolo di sensibilitĂ  e di ratio si domanderĂ  quale sia la colpa attribuita a quelle parole ”fatte di sangue e carne” di chi scrive, per essere state usate come ”inviate di guerra”, col risultato aberrante di ritrovarsi ”corpi” storpi, concetti mutilati, lividi sospiri.

Per essere raccolti dall’inferno delle schegge e distese sul tavolo autoptico del loro martirio, rese tali da un’anonima mano assassina che offende senza alcuno scrupolo – che non sia la sindrome di un’immagine fasulla – la storia non solo della Scrittura, ma dell’intera UmanitĂ .

Preferisco il ruolo di ”Personaggio scomodo” a quello di ”Personaggio ipocrita e di comodo” e mai scenderò a patti con la mia coscienza. Vade retro Satana!

”La veritĂ  sta nel dubbio della ragione, e chi dubita sa, e sa il piĂą che si possa sapere” (G. Leopardi ”Zibaldone”, 8 settembre 1821)

  Maria Teresa Liuzzo

 đź‡¦đź‡±MARY DHE PERLAT E SAJĂ‹ 

Kur njĂ« burrĂ« humb kontaktin me realitetin – pĂ«rmesdantellĂ«s sĂ« njĂ« fundi tĂ« dobĂ«t – bĂ«het edhe eunuku i familjes dhe njĂ« rrezik pĂ«r shoqĂ«rinĂ«. Ă‡do njeri vlen aqsa Ă«shtĂ« e mirĂ« fjala e tij.

E mjerueshme Ă«shtĂ« ajo jetĂ« padrejtĂ«si dhe vlera dhe qĂ« mban maskĂ«n e lashtĂ« tĂ« narcisizmit dhe tĂ« dhunĂ«s sĂ« pakuptimtĂ«. Mentaliteti grabitqar Ă«shtĂ« i neveritshĂ«m, njĂ« klamidĂ« e respektuar paraqitet dhe si njĂ« mendimtar fisnik, por nĂ« realitet njĂ« ujk mercenar mbetet, duke u maskuar me klithmat sterile tĂ«”dhisĂ«”, e cila nuk ka asgjĂ« tĂ« pĂ«rbashkĂ«ta me atĂ« tĂ« ShebĂ«s qĂ« pĂ«rfaqĂ«son dhimbjen e botĂ«s, nĂ« tĂ« vĂ«rtetĂ«, tĂ« kundĂ«rtĂ«n. 

NĂ«n atĂ« profil tĂ« shthurur menaxheri dhe tĂ« fryrĂ« si gjarpĂ«ri, i ndĂ«gjueshĂ«m dhe skllav i zhurmĂ«s sĂ« fifit dhe tĂ« novelĂ«s sĂ« odaliskut tĂ« ri, i shtangur si miza nga insekticidi, duke e bĂ«rĂ« veten edhe mĂ« qesharak nĂ« sytĂ« e tĂ« gjithĂ«ve). 

Faktet na tregojnĂ« edhe njĂ« herĂ« se si profesionist nuk vlen asgjĂ«, por si njeri vlen akoma mĂ« pak. Kushdo qĂ« mban njĂ« thĂ«rmi ndjeshmĂ«rie dhe racionaliteti, do ta pyesĂ« veten se Ă§farĂ« faji u atribuohet atyre fjalĂ«ve ” tĂ« krijuara me gjak e mish” tĂ« shkrimtarit, qĂ« janĂ« pĂ«rdorur si “tĂ« dĂ«rguarat e luftĂ«s”, me rezultate tĂ«gabuara, nĂ« gjetjen e vetvetes.

“Trupa” tĂ« gjymtuara, dhekoncepte tĂ« gjymtuara, njĂ«kohĂ«sisht edhe psherĂ«tima tĂ«zjarrta. TĂ« mbledhura nga ferri copĂ«za tĂ« shtruara nĂ«tryezĂ«n e autopsisĂ« sĂ« martirizimit tĂ« tyre, tĂ« bĂ«rĂ« nga njĂ«dorĂ« vrastari anonim, qĂ« ofendon pa asnjĂ« skrupull – qĂ« tĂ« mos mbetet sindrom i njĂ« imazhi tĂ« rremĂ« â€“ historia jo vetĂ«m e shkrimit, por edhe e gjithĂ« njerĂ«zimin. 

Preferoj rolin e ”Personazhit tĂ« papĂ«rshtatshĂ«m” se sa tĂ«”Personazhit hipokrit dhe komod” dhe nuk do tĂ« pajtohem kurrĂ« jasht ndĂ«rgjegjes time. Kthehu mbrapa Satana! ”E vĂ«rteta qĂ«ndron tek dyshimi i arsyes, dhe ai qĂ« dyshon e din, ngase kupton mĂ« shumĂ« se sa qĂ« mundtĂ« njihet” (G. Leopardi ”Zibaldone”, 8 shtator 1821). 

Traduzione a cura di: Ismail Iljasi

Share: